In Memoria Mamei Mele Floarea, Eroina Geniala

În Memoria Mamei Mele Floarea, Eroina Genială Abandonată în Azil (20 Apr 1924-19 Iun 2013) O Mamă Crește 4 Copii Și se Culcă Nemâncată Să-i Vadă Zburând Odată! Dar NU mai au Grijă de ea Și-o Închuie-n Colivie Ca pe-o Pasăre Străină Ce NU Vrea să Mai Trăiască Și Zboară din Viața Noastră! Ș-apoi când Ne-a Părăsit Sufletul Ni s-a Golit!        Eram Concediat a patra oară de Trădătorii Patriei Noastre care Sperau să mă Extermine prin Înfometare! Dar n-au reușit și-am înviat Miraculos și din Lacul 23 August din care nimeni nu mai iese Iarna, după 11 zile numai cu apă, și în bocanci și haine de munte îmbibate cu apă! Și după ce-am băut de câteva ori din licoarea deversată de cei din Valul 1 de la Maica India pe care ni l-au făcut cadou celebrul Gingis Han pe la începutul secolului 13 când era gata să cucerească Europa condusă de regi cățeluși ai papilor de la Roma care au ajutat (direct cu mercenari dar și indirect prin atitudinea de exterminarea a ortodoxiei) și pe otomani să Islamizeze popoarele din Balcani!         Am văzut-o ultima oară pe 20 Apr 2011 de ziua ei! Era singură și muncea prin curte ca să nu li se distrugă munca lor de-o viață și ca să poată să zboare liniștită la tata! Fiind fără bani, înfometat și bolnav, eram conștient că nu ne vom mai revedea crezând că eu voi zbura primul fie și prin forțarea de a părăsi pe Maica Gaia!          Cu ultimii bănuți i-am dus câte ceva similar ca în vremurile când mă duceam la ea și când aveam servici! N-am stat cu ea decât circa 1/2 și-am încercat să plec spunându-i că trebuie să ajung la servici! N-am putut s-o mint niciodată! S-a prins și-mi zice cam așa: Bine măi maică, de ce tu cel mai deștept dintre toți (nu numai față de frați și surori) iar n-ai servici? Era prima gratulare primită de la mama care deși speriată de lupta mea de unul singur era totodată foarte mândră de mine în forul ei interior! Mama era foarte zgârcită cu epitete la adresa noastră și nu numai la a noastră!          Apoi îmi mai pune o întrebare deși știa răspunsul meu căci încă din liceu m-am răzvrătit și-amrefuzat Manipularea Religioasă! De fapt ea dorea să se Spovedească la mine și l-a nimeni altcineva! N-a spus nici preotului la spovedanii, nici tatei la nimeni până atunci! Ca și tata, era foarte credincioasă și nu admitea discuții de îndoială față de Cel de Sus,etc. Prin liceu, pe o asemenea discuție l-am provocat pe tata ca să-l încurc! Din întâmplare a auzit și mama care din bucătăria de vară ne zice: Gheorghe pune parul (nu cureaua sau nuiaua) pe el ca să n-o pun eu pe amândoi! Și tata era cu 12 ani mai mare ca ea dar se respectau reciproc și-au tras amândoi o căruță foarte grea mai ales că li s-a confiscat toată munca lor de-o viață în perioada de 12 ani când tata a refuzat CAP-ul cu toate promisiunile (de nerefuzat căci avea de crescut și 4 copii) dar și cu amenințările celor de la Securitatea de la regiunea Argeș care ne-au vizitat de câteva ori!           Pentru prima dată admite o discuție religioasă punând-mi întrebarea: Oare o fi existând Dumnezeu? M-a șocat și i-am răspuns printr-o întrebare: De ce mă întrebi căci cunoști răspunsul meu! Vai de Păcatele mele! Ce păcate ai mamă când ai chinuit atâta să ne crești, etc! Și mi-a spus lucruri extraordinare pe care n-am loc de ele aici!           Mama a fost cea mai mică dar și cea mai vrednică dintre cei 7 copiii ai bunicilor Mihăilă, a fost premiantă la școală, juca fotbal (cu mingi de cârpă) cu băieții pe carei punea la colțul lor, cosea iarbă (după ce tata a plecat pe șantier) cot la cot cu cei mai buni cositori bărbați,etc. Avea un curaj mare de tot deși-mi tot zicea: Fugi tu maică! Era de-o cinste ireproșabilă,etc. Nici un bărbat nu îndrăznea s-o ia peste picior,etc!            Erau patrioți adevărați cunoscând cu adevărat ani și fapte remarcabile din Istoria Patriei! Împreună cu tata (cu 5 clase primare și ea cu 2 mai mult) din cei 4 copii m-au supus la singurul lor examen la Istorie deși am fost premiantul clasei de la clasa întâi și până la a 8-a! Mi-au pus întrebări numai legate de Vlad Țepeș (cel mai mare viteaz din Europa al epocii sale, asasinat după ce-a fost sechestrat 14 de handicapatul Matei Corvin cățelușul papei și la ordinul acestuia) și de genialul Ștefan cel Mare și Sfânt care, din orgoliu și nu numai, a comis o mare Greșeală față de Vlad Țepeș, care a costat enorm Neamul Românesc!             Am căzut la acest examen care m-a determinat să învăț foarte mult din Istoria Patriei dar și din cea Universală! Mai ales c-am avut șansa (datorită tatei) să locuiesc, chiar în Curtea Domnească din Târgoviște. circa 1.5 din perioada liceală 1965-1969! În această perioadă m-am urcat de sute de ori în Turnul Chindiei construit de marele viteaz Vlad Țepeș, al doilea voievod român care în 1462 i-a aplicat o Lecție de Pomină lui Mahomed II care a condus personal o oaste de circa 200000 de otomani și după câteva luni de campanie de pedepsire a ghiaurului nesupus s-a întors acasă cu circa jumătate din ea! Pe câteva mii i-a găsit în țepe în jurul zidului Curții Domnești! Atunci a hotărât Ritornero nu înainte de a zice c-am așa: Un așa mare viteaz nu poate fi învins! La întoarcere Vlad Țepeș i-a pregătit surpriza de a intra chiar el în tabăra sultanului care a fost la un pas de a se întoarce fără cap!            C-am pe clasa 6-a mama m-a dus pe jos peste dealurile de Răsărit (circa 15 km până la Mănești, Vale Dâmboviței și de aici cu Rata) în unica ei vizită la tata care era Șef Administrativ (Contabilitate, Casierie, Contracte de Servicii cu Terți, Ștate și Plata Salariilor, Magazie și Achiziția de Materiale) al Șantierului de Restaurare a Curții Domnești din Târgoviște, șantier condus de Arh. Cristian Moisescu căruia îi datorez enorm iar dânsul îi datorează enorm tatei! Oare de ce m-a luat doar pe mine?            Ca să creionez ce Suflet Mare avea mama, trebuie să povestesc doar o întâmplare de la sfârșitul lui Mai 2003 când tata a zburat la cer să-l întâlnească pe Zamolxis, Burebista, Vlad Țepeș după ce-și întâlnea mai întâi părinții (mai ales pe bunica mea Olimpia din Bârzești, Vulturești, Valea Argeșelului. care a zburat la cer când el, ca ultimul copil dintre cei 5 din care 4 fete, avea doar 11 ani) bunicii, strămoșii și rudele cunoscute de el!             Eu am venit de la București doar o zi înainte pentru ziua de înmormântarea de pe 24 Mai 2003! Toată noaptea l-am vegheat singur pe tata! Doar pe la 5 dimineața a revenit văru Nae și-a stat cu mine! Din oboseală, durere, etc. nu-mi mai amintesc nimic de la Biserică și de la Slujba de Adio! Eram fără bani, fără servici, după a doua Concediere abuzivă din 28 Feb 2003! Față de prima din Ian 1993 de această dată aveam procese două procese pe rol din care primul deschis în vara lui 2002 și acum aveam deja recursul la CAB pe Sentința grosolană emisă de excrocii din TMB pe acțiunea legată de această a doua concediere! Deși imprudent le-am lăsat în scris să le judece în lipsă, Îngerul Păzitor m-a salvat aflând în ultima zi cu drept de a depune recurs!              Din anumite motive (legate de președinta completului pe care o cunoscusem ca judecătoare cinstită în doar 2 ședințe din primul proces din care escroacele șefe de TMB și de Secția 8 Litigii de Muncă-TMB au scos-o pentru a-l reintroduce pe infractorul Vasile Mirea și ca pe ia s-o utilizeze ca să mă manipuleze) ca să nu am timp de a afla au dat verdictul: Recurs în 5 zile de la Pronunțare!              Trebuia să revin la București pentru Recursul de la CAB în care m-a salvat curajoasa Giuseppina care a avut multe de pătimit din cauza aruncării la coș a Sentinței TMB!              De trei zile mama era ca un robot, nedormită, nemâncată, etc. De la Slujba de Adio, a servit în curte masa de pomană la zeci de rude și cunoștiințe! Câteva rude din partea bunicii Elisabeta Mihăilă fostă Cătănescu din Priboieni văzând că mama singură avea prea multe guri au plecat acasă! Mama nu era ajutată de nimeni! Parcă sora cea mare, preacredincioasa din curte a plecat la Topoloveni! Nu știu ce s-a întâmplat cu Niculina și Nicu fratele mai mic care nu erau de față!              În sfârșit musafirii pleacă iar eu îmi iau la revedere de la mama ca să plec la București! Era complet îndurerată, pierduse un mare soț și om cu care a tras la o căruță prea grea din 1945! Chiar până în ultima zi când tata a fost om normal, a citit ziare, a ascultat ore de muzică cu casetofonul și zecile de casete din care multe cu patriotice ale marilor artiști ardeleni! A fost singurul cadou primit de la mine după ce l-am adus acasă de la București după o operație făcută la Fundeni la 80 de ani! -am i-am salvat viața (singura faptă mare pe care am putut s-o fac pentru părinții mei, de fapt doar pentru tata cu care am stat o lună în spital deși eram după 7 luni cu 0 lei, grație Trădătorilor din ICI care m-au și concediat) la 80 de ani în vara lui 1992 într-o operație la Fundeni! Spre seară tata i-a zis mamei: Florico la Noapte trebuie să te părăsesc! Și s-a ținut de Cuvânt, n-a chinuit-o decât atunci circa 1/2 oră când s-a rupt o arteră/venă în el și mama a trebuit singură să față la sânge, etc.!           Suntem pe 24 Mai 2003 cu mama singură în curte dar cu mine încercând să plec spre București! Dar ceva mă reținea s-o las singură! Întorc capul să văd ce face! Deodată aud zbieretul caprelor închise care fuseseră de trei zile ignorate nemâncate și nebăute apă! Strigau stăpânii să le stăpânească nevoile! Din 1972 după ce tata ce-a ieșit la pensie și până prin 2002 ele au fost în general în sarcina tatei care le ducea la pădurea din Piscotei și Vulpea situată deasupra grădinilor noastre, cumpărată cândva de către bunicul cu banii trimiși de tata din București! N-am reușit s-o recuperăm din cauza excrocilor încuibați în Primărie după 1989!           Aceste circa 5 căprițe sunt urmașe ale primei capre cumpărată prin anul 1959 de către tata după ce-a fost nevoit să renunțe la oi, boii Cerbu (cel mai muncitor în jug) și Viorel (care se cam codea să tragă), la cei doi junci (generația de schimb) și desigur la Joiana mea! Capra ca o ciută sălbatică și de aceeași culoare a cumpărat-o din Bârzești, Valea Argeșelului, satul bunicii Olimpia! Joiana ne fusese omorâtă ca un semn de represalii la împotrivirea tatei de a intra în CAP! Doi ani din cei 4 copii eu am refuzat să mănânc lapte de la căprița! Apoi Foamea a fost sfetnic bun! În câțiva ani tata selecta câte o ieduță și așa a prăsit circa 5 căprițe suficiente pentru laptele, untul și brânza familiei!           Mama până aproape de 87 de ani n-a vrut să renunțe la căprițele ei care ne-au hrănit zeci de ani după Joiana mea! Auzind căprițele mama și-a amintit de neglijarea lor, s-a dus la puț, a scos o găleată cu apă și le-a dus! Eu n-am mai plecat și m-am întors s-o urmăresc ce face mai ales că mi-a venit ideea să-i fac ultimile poze libere din primul și ultimul meu aparat cumpărat în vara lui 2002 pentru celebra excursie la Godeni, Malu și Mânăstirea Ciocanu!           Căprițele au băut cu sete dar n-o lăsa să închidă ușa de la staul și încă se rugau de mama să le ducă pe coastă! O văd pe mama moartă de foame și de somn că le lasă să iasă, ia un sac de cânepă de pe gard, se duce și le deschide poarta de la drumeagul ce duce spre grădina (cândva înainte de confiscare cu Nuci, pruni, meri, cireși) recuperată de după grădina viei! Merg discret după ea și epuizez cu zgârcenie ultimile poziții de film! Când ajunge în pădurea din Piscotei o văd că atârnă crenguțe de salcâm la ieduțele de pe lângă ea! Atunci m-a afișat la ea, mirată dar fără energie de a mai vorbi! Întinde sacul se așează într-o parte pe el și adoarme liniștită (ca un prunc) știind c-o să am grijă de capre să nu le piardă sau să facă stricăciuni la vecini! Sunt ultimile și cele mai scumpe imagini cu mama mea, făcute chiar de mine!            Le dau pentru că ele atestă altruismul și bunătatea mamei mele chiar și față de necuvântătoare pe care mulți le considerăm obiectele noastre de muls sau de distracție! Mama mi-a mai servit și această lecție foarte prețioasă, Lecția de a fi OM pe acest pământ, pe Maica Gaia pe care o tot Distrugem datorită Egoismului nostru, datorită unor Demenți care aruncă milioane de tone de bombe de tone fiecare,etc. Nu mai vorbim de Pericolul Apocalipsei Atomice! Să Luăm Aminte de la Mama Mea! 1 Apr 2026   Gheorghe Ghe. Borcan